Bănuiesc că şi tu ai trecut prin momente în care, în mintea ta, răsuna o voce: „Nu eşti bun de nimic. Eşti un nimeni.” Şi cu cât mesajul se intensifica, cu atât mai mult tristeţea şi amărăciunea îţi umpleau inima.
Există oameni care, vrând-nevrând, îţi aduc la cunoştinţă ideea aceasta, şi începi să te simţi trădat, dezamăgit, neiubit. „Nimicul” pare a-ţi fi tovarăş şi încerci, cumva, să arăţi celorlalţi cine eşti cu adevărat şi să-ţi demonstrezi şi ţie însuţi că eşti valoros…
Personal, oricât am încercat aceste două lucruri, nu am reuşit prea multe. Doar cuvântul lui Dumnezeu m-a scos din acea stare. Am înţeles că în ochii Lui am cea mai mare valoare, pentru El eu am însemnătate. Nu privirea lumii îmi mângâie inima, nu cuvintele lumii mă sprijină în căderi, nu grija lor mă salvează! Ci Domnul meu Isus. Înaintea Lui sunt o fiinţă nepreţuită… El e singurul care a murit pentru mine, singurul care şi-a dat viaţa astfel încât eu să trăiesc.
Da. Sunt şi perfectă şi desăvârşită în ochii Lui Dumnezeu. În ochii Lui eu am valoare. Şi tu la fel…
Şi asta e tot ce contează!
