“Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.”
Suntem de mici învăţaţi că vulnerabilitatea nu e o caracteristică bună, un atu al omului, ci mai degrabă o slăbiciune. Şi când eşti vulnerabil, oamenii pot vedea inima ta. Şi ţi-e teamă că atunci când oamenii văd inima ta fie vor fugi, fie vor profita de tine şi te vor răni.
Dumnezeu nu doreşte să ţinem totul pentru noi, în noi, ci să fim deschişi unii cu alţii, să lăsăm deoparte egourile noastre. Dar societatea nu acceptă omul vulnerabil, omul slab. Aşa că loveşte, răneşte, îndepărtează astfel de oameni. Profită de frumuseţile interioare înspre avantajul lor, calcă în picioare comoara ce nu se vede…
Dar IUBIREA înseamnă a fi vulnerabil. Atunci când suntem vulnerabili înaintea lui Dumnezeu şi a altor persoane, se pot forma de fapt, relaţii şi prietenii frumoase. În plus, vulnerabilitatea permite să înţelegem mai bine şi să apreciem mai mult pe Isus. Să ştim prin ce a trecut… EL a permis să fie vulnerabil pentru a fi un instrument după Voia lui Dumnezeu.
Oricât de sfărâmată îţi vei simţi inima mai apoi, puterea LUI este absolută şi Harul Său, Dragostea Sa va umple inima, o va reface…
Înaintea Lui, vulnerabilitatea e o libertate profundă, o cale fără obstacole spre inima ta…
Iar a-ţi deschide inima nu înseamnă a fi slab…
O viață transformată 