Îmi amintesc ziua în care totul părea că se prăbuşeşte în jurul meu, ca apoi să mă afunde. Treceam prin probe după probe pentru a mi se constata iubirea, răbdarea, credinţa, loialitatea, integritatea. Până am ajuns în ziua în care singurul gând ce se mai auzea era: „ai rămas singură, atât de singură… Unde e Dumnezeu chiar acum?„
Şi gândul ăla provoca şi mai multă suferinţă… Dar nu voi uita vreodată imaginea imediat următoare lui.
Eu în braţele Lui, apărată de scumpul meu Domn Isus. Cel rău se zbătea, se străduia din răsputeri să ajungă la mine prin toate mijloacele posibile. Am fost surprinsă de dorinţa lui atât de puternică şi de înverşunarea lui în luptă. Da, se lupta să mă ia de la El! Dar Prinţul mă strângea în braţele Sale mai tare, ca nu cumva să fiu atinsă de un deget de-al celui ce-mi vroia sufletul şi viaţa.
Mă înşelasem amarnic. Nu fusesem nici o clipă singură. Doar îmbrăţişarea Sa cu dragoste, lacrimile Sale tăcute şi tot ceea ce îndura pentru mine m-au ţinut tare în continuare…
Ţi-ai imaginat vreodată bătălia asta crâncenă?
Închide ochii.
O viață transformată 