Noaptea vine cu paşi repezi de vânt, aducând o mireasmă de pâine proaspătă, scorţişoară şi clementine. Timpul se odihneşte printre stelele confuze. Mâna nopţii alunecă peste constelaţii – praful ce înconjoară Pământul drăguţ creat.
După apus, cântece vestind sărbătoarea s-au grăbit să ne dăruiască vise… şi dacă îngerii cântă, iar cerul întreg se bucură, omenirea celebrează şi ea! Luminiţele colorate menţin oraşele cumva trezite şi bucuria se instalează parcă fără mult efort… Mii de mulţumiri!
Poate că dimineaţa se va grăbi să răsară înainte ca voioşii colindători să-şi aşeze capul pe pernă!
Dar… ce mult ne place iarna!
Mai ales cea petrecută împreună: noi şi Fiul lui Dumnezeu!
“…veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slava lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” [Luca 2:12-14]
O viață transformată 