Lecţii, lecţii, lecţii.
În şcoală… în viaţă…
Şi examene! Da! Să nu le uităm!
În timpul şcolii, învăţam cursurile pentru testele anunţate (sau nu!). Noaptea mă transformam în cititor de cărţi şi caiete şi doar închiderea ochilor îmi dădea de ştire că e timpul să merg la culcare. Nepregătirea mă punea într-o stare de inconfort, nelinişte, dezamăgire, aşa că evitam să-i fac loc. Se ştie doar că „paza bună trece primejdia rea”!
Dacă nu ar fi existat teste, poate că motivaţia învăţării ar fi scăzut. Poate că mintea mi-ar fi fost plină de culori, năzbâtii, animale fabuloase, desene mai mult sau mai puţin animate, închipuiri preschimbate… Sau poate ar fi fost goală.
Şi dacă aşa merge treaba cu studiile în şcoală, crezi că nu e la fel în viaţă?..
La un moment dat mi-am pierdut calmul şi L-am întrebat pe Dumnezeu de ce mă tot trece prin încercări, ce înseamnă toate testările, chiar cele pentru care nu fusesem pregătită…
Răspuns: orice lecţie e urmată de o „lucrare de control”!
Amuzant de real, aşa-i?
O viață transformată 
o daaa…nu am privit niciodata din perspectiva asta…dar e amuzant de logic
:)
ApreciazăApreciază