Decizia fusese luată de ceva vreme, iar pacea mă înconjura cu privire la ea… dar ceva îmi insufla frică şi mă zăpăcea. „Poate e greşit să faci pasul ăsta… Nu crezi că e risipă de energie?.. Nu simţi că se duce pe apa sâmbetei tot ce ai investit până acum?… Dar dacă….?”
Mintea striga îndoială, fâstâceală, şovăire… „Hai ezită…”
Inima repeta doar „Mergi înainte… E darul tău… Totul e conform planului…”
De ce trebuie să fie atât de greu?
Poate că e miza prea mare, nu-i aşa?
Când apar astfel de ocazii ce-mi dau bătăi de cap într-o alegere, realizez că se lucrează pe 2 fronturi. Da! Binele şi răul. Ca-ntotdeauna. Hidosul trăgând de sfori încolo şi-ncoace, jonglând cu idei lumeşti şi gânduri egoiste, Dumnezeu continuând să-mi fie Protector şi Lumină. Îţi dai seama ce luptă supradimensionată se petrece zilnic, ca-n cele din urmă noi să spunem ultimul cuvânt?
Şi ultimul a fost: „Da. Voi merge acolo unde sunt chemată. Acolo unde darul meu este necesar cu adevărat. Atât cât va trebui. Cu hotărâre. Neclintită. Şi nu singură… ”
Iată că pornesc… şi am un dar de dat!
Pentru că scrie aşa: „Avem diferite daruri, în conformitate cu harul care ne-a fost dat: dacă darul cuiva este profeţia, să-l folosească în măsura credinţei sale; dacă este slujirea, să slujească; dacă este cel de a-i învăţa pe alţii, să-i înveţe pe alţii; dacă este încurajarea, să încurajeze; dacă este dărnicia, să dea cu generozitate; dacă este cel de a conduce, s-o facă în mod responsabil; dacă este acela de a fi bun cu alţii, să fie bun cu bucurie.” [Romani 12:6-8]
O viață transformată 
Adevarat: biruinta e frumoasa si aduce tarie! Ramai neclintita, fiica a Regelui, si ia aminte la cine esti si ce ai de daruit! ;)
ApreciazăApreciază
Mersi fain pentru marturisire. Le descrii asa bine incat imi amintesc si eu de lupta in care sunt prinsa. E faina biruinta! Ramai tare in El!:)
________________________________
ApreciazăApreciază