Pădurea s-a îndesit datorită coroanelor îmbelşugate ale copacilor. Şi-n acelaşi fel, s-a îngroşat şi întunericul din ea. Cu greu mai pătrunde lumina soarelui…
Noaptea, un licurici rătăcit încearcă să se facă remarcat de cineva, dar nu a fost să fie aşa… Cu greu răspândea puţina-i lumină în imensitatea aceea de linişte şi beznă. Şi i-ar fi luat prea mult să ajungă la marginea pădurii…
Cerul şi-a scurtat orele de zi şi timpul la fel. O stea se relevă pe cer, fără a se strădui prea tare. Cu uşurinţă a anunţat transformarea zilei în noapte pe întinderea fără margini.
Cred că mi-ar plăcea să fiu o stea!
Ţie nu?
„Dumnezeu a făcut cei doi mari luminatori, şi anume: luminatorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminatorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.” (Fac.1:16)
O viață transformată 