Stând înaintea oamenilor pentru a le mărturisi o parte din mine, am avut impresia că vorbesc în faţa unei armate de îngeri ai lui Dumnezeu…
În urmă cu 7 ani, ceva mi-a atras puternic atenţia… Am fost iertată pentru că Isus a murit pentru mine! Poate că sună a clişeu, dar m-a durut inima, vizualizând şi conştientizând cum CINEVA şi-a dat viaţa pentru mine, pentru un om amărât. M-a durut să ştiu că Isus m-a iubit şi mă iubeşte atât de mult încât să moară pe cruce, batjocorit şi hulit pentru mine…
Aşa a început totul. Vroiam şi mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu. Savuram fiecare verset, fiecare idee şi am început să-mi doresc tot mai mult să semăn cu EL. Învăţam tot mai multe despre Dumnezeu şi despre mine, şi primeam tot mai multe lecţii.
Dintre toate, vreau să împărtăşesc cu tine 3 lecţii.
În primul rând, am învăţat că sunt o făptură minunată şi că am valoare în ochii lui Dumnezeu! Nu conteaza ce zic oamenii despre mine sau ce cred ei, pentru că înaintea Lui eu sunt scumpă! Nu privirea lumii îmi mângâie inima, nu cuvintele lumii mă sprijină în căderi, nu grija lor mă salvează! Ci Domnul meu Isus. Înaintea Lui sunt o fiinţă nepreţuită… El e singurul care a murit pentru mine, singurul care şi-a dat viaţa astfel încât eu să trăiesc. Da. Sunt şi perfectă şi desăvârşită în ochii Lui Dumnezeu. Sunt copilul lui Dumnezeu şi mostenitoare alături de Hristos. În ochii Lui eu am valoare…
Şi tu la fel!
În al doilea rând, am învăţat să iubesc. Am învăţat că iubirea e ceva mai complex decât credem şi mai mult decât un sentiment. Iubirea înseamnă să ajuţi, să sprijini, să oferi un umăr celui ce plânge, să oferi un zâmbet, o vorbă de încurajare, o îmbrăţişare din toată inima, să-ţi pese de celălalt, să te interesezi de viaţa lui, să ierţi, să cauţi ce este mai bun în oameni… Şi cred că fiecare din noi poate face asta!
A treia lecţie învăţată a fost să las totul în mâna Lui. El ştie cel mai bine ce e bine pentru mine. Mi-a arătat că e mai bine să mă las condusă de El, El să-mi ghideze paşii şi să aibă controlul asupra zilei de mâine… Şi e atât de bine! Mă simt eliberată, uşurată şi încerc să rămân încrezătoare în asta, deşi mai există momente de nelinişte…
De ce am ales să mă botez? Pentru că vreau să am acest simbol al legământului între mine şi Dumnezeu. Aşa cum a fost curcubeul pentru Noe…
Şi la sfârşit, vreau ca Dumnezeu să privească spre mine şi, zâmbind, să spună: Asta-i fata Mea!
O viață transformată 