Cu mult înainte de a păși pe pământ străin, inima îmi vibra agitată la unele dorințe. Oare ce oameni voi întâlni? Oare mă voi putea face înțeleasă? Dacă singurătatea îmi va deveni prietena cea mai apropiată?
Dar a venit ziua în care inima a tresăltat de bucurie:
Așa că azi i-am auzit vocea, dar pe moment nu înțelesesem versurile. Cânta cu atâta plăcere și, cumva, inunda străduța cu bucurie și pace. Pielea lui indica proveniența de pe alt continent. Trecătorii îl priveau ca pe un ciudat și-și continuau drumul. Dar eu nu am reușit. Ceva nu-mi dădea pace!
M-am oprit în fața lui. A zâmbit și și-a scos căștile din urechi.
Aștepta întrebarea. Eu așteptam răspunsul.
Am auzit: ”Da, sunt creștin și-L iubesc din toată inima pe Dumnezeu!”
A fost deajuns ca să înțeleg că Dumnezeu răspunde rugăciunilor! Într-o țară străină, copiii Lui se pot întâlni. Brusc, neașteptat, neanunțat, dar surprinzător!
”Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.” (Ps. 57:9)
Tu ce răspunsuri ai primit la rugăciunile cele mai arzătoare ?
