Nu a trebuit să treacă prea mult timp. Când un răspuns la o rugăciune vine în repetate rânduri, nu pot decât să mă bucur și să fiu recunoscătoare și mulțumitoare că nu am primit doar o bucățică, ci un întreg.
Într-o țară străină, se întâmplă ca unele cuvinte să fie interpretate greșit sau traducerea lor să nu cuprindă și emoția potrivită… Dar acolo unde există dragoste, răbdare, bunătate și mărinimie, nu mai contează limba vorbită. Cuvintele capătă sens…
Pășind afară din clasă, trecătorii ar fi putut cu ușurință să ne spună că eram ca două bucăți de ciocolată: una albă, alta neagră!
Îmi spusese că e puțin obosită, dar bucuroasă că s-a terminat cu bine cursul de azi. Aflasem că stă aproape de școală și curiozitatea m-a îndemnat s-o întreb de ce se trezește devreme dacă e la 2 pași distanță.
„Ca să am timp pentru Dumnezeu… Să citesc din Biblie, să mă rog… Vreau să mă întâlnesc cu El zilnic!” Un răspuns neașteptat.
M-am blocat. Dar inima a bătut tare de bucurie!
”Domnul îmi ascultă cererile și îmi primește rugăciunea!” (Ps.6:9)
O viață transformată 