Aceea fusese decizia finală: să renunțe. Bătălia nu părea una atractivă și nici captivantă pentru un soldat ca el. Poate că avea să se termine prea repede, iar camarazii lui poate nu aveau nevoie de ajutorul său.
A rămas pe margine de data asta. Nu îl încânta ideea de a lua parte la o luptă simplă. Nu era vorba de frică. Nu, nu! Doar își pregătise armele pentru Lupta cea Mare! Începuse să viseze cu ochii deschiși: el pășind mândru, cu fruntea sus ca orice învingător, iar generalul, mulțumit că are un astfel de soldat în armata lui, înmânându-i cea mai de preț medalie…
Azi e o zi mare. Se anunțase o bătălie pe cinste, unde doar cei mai pregătiți puteau face față.
Soldatul știe că e momentul de demult așteptat. Își ține armele strâns în mână și la piept. Visul pare că se va împlini curând! Aleargă, cade, se ridică, înfruntă, se zbate, apără, rămâne… Curajul îi inundă inima. Adrenalina se reînnoiește. Zâmbetul e șiret și gândul triumfător.
Și doar un gând a fost să fie…
Uitase un lucru: luptele mici nu trebuie abandonate! Fiecare lecție este valoroasă. Fiecare zi e pregătitoare și instructivă.
Pentru a fi învingător, soldatul ia parte și la bătăliile mici, la fel ca și la cele mari!
O viață transformată 