Mi-e dor să zbor, mi-e dor și sper…
Mi-e dor de un nebun apus…
Dar iată stau ca temnicer
Privind în jos, privind în sus.
Păzesc comori deosebite,
Și Te vreau un pas aproape,
Căci visele-mi demult râvnite
Se sting pe-o geană de pe pleoape.
Când pe altar vor fi-nşirate
Mărgăritare fără număr,
Gândurile-mi frământate
Se vor zdrobi pe al Tău umăr.
Dar undeva, în depărtare,
Ca-ntr-un vals năucitor,
Se arată mândrul Soare
Și-mi face poftă iar să zbor…
Aripi vântul să lovească,
În timp ce mă înalț spre cer,
Norii să îi răspândească,
Să îi prefacă-n giuvaier.
Grijile o să-mi dispară,
Și nimic nu mă va ţine
Calea va fi mult mai clară…
Şi voi fi, Doamne, cu Tine!
Gura-mi laude-Ți vor da,
Voi fi plină de iubire!
Cântările n-or înceta!
Astea-mi doresc… Ce fericire!
Dar iată stau ca temnicer
Privind în jos, privind în sus.
Sperând să fiu luat pasager
În seara c-un nebun apus…
O viață transformată 