„Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?” [Ps. 56:4b]
Versetul acesta încă mă „bântuie”. La fiecare căzătură şi piedică intervenită în calea vieţii mele, revine în minte întrebarea: „ce pot să-mi facă nişte oameni?”. Şi, mai apoi, reuşesc să ridic capul, să privesc înainte şi să continui drumul.
Ce pot să-mi facă nişte oameni? Multe şi nimic. Mă pot răni prin cuvinte şi fapte, îmi pot întoarce spatele, mă pot lovi fizic, îmi pot „răpi” oamenii iubiţi, mă pot trăda sau urî. Se pot comporta rece cu mine, îmi pot pune piedici, pot bârfi despre mine, îmi pot lua toate lucrurile. Şi mă pot chiar şi ucide…
Dar nu pot face nimic cu sufletul meu! Decât dacă eu le permit să-l atingă…
Ce pot să-mi facă nişte oameni? Multe şi nimic. Toate sunt spre slava Lui, şi-n ciuda a ceea ce fac unii, sufletul meu aduce acum mărire lui Dumnezeu.
Pentru că mă încred în El…
O viață transformată 