Se întâmplă câteodată ca o tristeţe profundă să-ţi întunece mintea, o durere mistuitoare să-ţi tulbure inima. Priveşti în stânga, în dreapta, păşeşti cu șovăială şi grabă, te pierzi şi cauţi un drum mai uşor de scăpare… Dependenţe de oameni şi lucruri, ataşare de cuvinte, mână întinsă spre o îndrumare… Ai impresia că e greşit tot ce faci. Sau poate nu e. Sau poate chiar e cu adevărat greşit! O fi pe-acolo? O fi aşa? O fi el sau o fi ea?
Ai uitat, scumpă fiinţă?
Calea e atât de simplă. Nu uşoară, ci simplă. „Eu sunt Calea.” Trebuie doar să priveşti spre Isus şi vei găsi calea, singura Cale.
Cărţile nu-ţi pot oferi toate răspunsurile, oamenii nu-ţi pot călăuzi paşii, iar fărâmiturile expuse de alţii pe drumurile aflate înaintea ta nu sunt pentru tine.
Ascultă-I glasul. Priveşte-i Lumina. Urmează-I cuvintele. Eşti în siguranţă pe calea aceasta!
„Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” [Ioan 14:6]
O viață transformată 