S-a lăsat deja seara, iar bucătaria e cam dezordonată după atâtea idei puse în practică și după pofta de ceva dulce. Totul e aproape gata. Doar crema pentru tortul de vișine are un aspect de lapte brânzit. Oh, iară am greșit prepararea! Ar trebui s-o iau de la capăt, dar nu mai am chef. Sunt plictisită și nemulțumită.
Îmi place faptul că Dumnezeu nu e așa. În mijlocul harababurii, El își suflecă mânecile până la coate și-Și continuă lucrul. Știe prea bine ceea ce trebuie scos, schimbat sau lăsat. Nici prea mult, nici prea puțin. Măsura perfectă.
Parcă-L și văd…
O viață transformată 