Nu aș fi crezut că voi avea așa o bucurie neașteptată din partea colegei mele irakiene…
Numele ei înseamnă Floare de Iris. Ne înțelegem într-o limbă străină amândurora, dar știu că ceva anume ne face comunicarea mai ușoară. Începând o nouă zi de lucru, curiozitatea nu mi-a dat pace și am intrat în vorbă cu ea. După câteva replici legate de sarcinile dapertamentului, am întrebat-o ce alte limbi vorbește.
Răspuns: „engleză, kurdă, arabă, olandeză, franceză… și aramaică – limba vorbită pe vremea lui Isus.”
Cred că expresia feței mele a fost prea vizibilă și interogativă căci subit a țâșnit și continuarea: „Sunt creștină-evanghelică, deci trăiesc după Biblie și-L urmez pe Isus. Îi cânt și mă închin Lui.”
Lacrimi mi-au curs instant. În mijlocul lucrului! I-am zis că și eu, și am îmbrățișat-o când mi-a zis „atunci suntem surori în Hristos.”
Da. O zi strălucitoare, nu numai pentru că soarele și-a arătat toți dinții, ci datorită surprizei de la Dumnezeu!
Se pare că-I place să facă surprize spectaculoase care mă lasă gură-cască… Iar în asemenea zile încep să am „crampe” la obraji de la atâta zâmbet, ochii-mi strălucesc și vreau să văd oamenii din jurul meu exact la fel ca mine: STRĂLUCITORI!!
Pe tine cum te surprinde?
O viață transformată 