”Isus dormea în barcă.” (Marcu 4:38)
Cred că în depărtare, nori gri păreau să amenințe tot ce le ieșea în cale. Valurile se agitau vijelios, zdruncinând barca. Pierderea echilibrului provoca mai multă nervozitate printre oamenii de la bord, iar somnul adânc și de neclintit al lui Isus îi agita parcă mai tare… până au îndrăznit să-L trezească din somn și să-I destăinuiască grija lor.
Mă gândesc că uneori trebuie să-L ”trezim”, să-I aducem la cunoștință prin ce trecem. Nu că nu ar știi! Dar cât de bine e să-L implici în problemele tale, în lucrurile pe care le lasă înaintea ta ca să le înfrunți! Nu e nevoie să facem asta singuri.
Mă gândesc că dificultățile prin care trecem nu sunt văzute de El în același fel ca noi. ”Furtuna” ce o prevedem prin filtrul nostru uman, prin gândirea noastră logică ne înspăimântă pentru că nu o putem vedea prin ochii Lui.
Așa că deschide-ți gura și inima și spune-I lui Dumnezeu ceea ce tu vezi, simți și trăiești în mijlocul furtunilor vieții! Și nu numai atât…
Stați la povești!
Sigur vrea să cunoască lumea și trăirile tale prin ochii tăi, prin cuvintele tale…
Sigur.
O viață transformată 