Un creștin mulțumitor și bucuros la locul său de muncă e unealta cea mai eficientă de a fi sarea pământului și lumina lumii…
Îmi iubesc locul actual de muncă. Poate dacă ar fi fost altul, aș fi fost la fel de entuziasmată! Nu știu ce este, dar ceva îmi păstrează zâmbetul pe buze în zilele de lucru. Și nu e vorba de partea financiară!
Totul a căpătat o semnificație profundă, iar răsplata e chiar vizibilă (și, din nou, nu mă refer la bani!). Când intru pe poartă, nu pot să nu zâmbesc și brusc îmi văd colegii răspunzând la fel. Nu contează cât de bine ne cunoaștem! E ciudat, dar doar după o lună m-am atașat de colegi, de lucru, de tot! Fac cu drag ceea ce am de făcut…
E chiar surprinzător, să știi!! Să te bucuri că ploaia sau frumusețea ilogică a răsăritului nu te-au reținut din a ajunge la lucru, să oferi o briză proaspătă de viață, să ajuți pe cel ce are nevoie, să exprimi ceea ce ai pe inimă, să pui întrebări în loc să faci presupuneri, să spui într-o altă limbă ”iubesc să te văd strălucind de bucurie” sau ”îmi place surâsul tău de azi”…
Da! Îndeplinește-ți slujba pe care o ai cu toată inima, dar și cu un zâmbet pe chip!
Încă ceva: oricât de explicat și studiat ar fi „atașamentul” ca funcție de bază a omului, tind să cred că atașarea mea vine din faptul că Dumnezeu mi-a oferit „ochelarii” Lui ca să văd lumea…
Iubesc asta!
”Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un oboroc, ci îl pune pe un suport şi astfel el luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri.” (Matei 5:13-16)
O viață transformată 