M-am oprit câteva minute ca să trag aer în piept și să potolesc bătăile nebune ale inimii, înainte să rămân fără suflare. Sângele îmi fusese pompat în tot corpul, iar obrajii căpătaseră culoare.
Cu capul plecat de epuizare și ochii deschiși în căutarea unui răspuns, am observat lampa de la picioarele mele. O găseam în același loc de fiecare dată când încetineam fuga zilnică.
Când întunericul se lasă, e nevoie de lumină pentru a face din nou pași; cel puțin pentru a ști încotro te îndrepți sau unde ai ajuns.
O lampă cu flacără continuă – o astfel de lampă am cu mine pentru a lumina cărarea pe care umblu. Oricât de multă negură s-ar lăsa, nu rămân în beznă. Oricât de puternic ar sufla vântul, nu se stinge. Oriunde m-aș afla, nu se va pierde.
Așa e Cuvântul Său.
„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, și o lumină pe cărarea mea.” [Psalm 119:105]
O viață transformată 