Concediul medical s-a prelungit. Curând trece prima lună a lui 2016 și mă speriasem că atâta timp liber va ajunge să mă plictisească! Dar nu a avut șansa. Dimpotrivă, am reușit să pun în aplicare idei care se născuseră în mintea mea anul trecut, să scriu și să investesc în oameni prin scris: vocea e slăbită și răgușită de zile bune. Uneori mă tem că va trebui să strig după ajutor și nici un sunet nu va ieși din gura mea. La fel ca în coșmaruri. Știi și tu cum e?
Sunt deja douăzeci și cinci de zile. Douăzeci și cinci de zile bolnăvicioase, dar în care am fost binecuvântată cu oameni grijulii, cuvinte de încurajare și inspirație pentru creații literare. Douăzeci și cinci de nopți cu somn discontinuu, dar în care am primit energie și vioiciune în timpul zilei, în mod surprinzător.
Și tot ce am primit în suflet, în perioada asta, e mult mai prețios decât orice durere.
”Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9)
”Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.” (1 Corinteni 1:27)
Cuvintele acestea scrise atât de clar și de atâta vreme au căzut sub ochii mei. Și m-au îmbărbătat. Iar luna ianuarie se rezumă la aceste fraze spre aducere aminte…
Ce a cuprins luna ianuarie pentru tine, drag cititor?
O viață transformată 