Epuizare, temeri, dezorientare, neliniște.
Cam așa se prezentase anul trecut, în mare parte. Le-am “pus pe masă”, le-am conștientizat pe toate și era enervant că persistau; dar nu puteam spune exact de ce.
De fapt, există o mulțime de factori de stres pe care i-aș putea enumera. De exemplu: ne-am mutat pentru slujba soțului meu și pentru că am înțeles amândoi, din partea lui Dumnezeu, că este timpul să ne relocăm. Limba română încă mi se încâlcește-n gură când vreau să vorbesc și gândesc adesea în engleză sau olandeză. Nu înțeleg de ce unele lucruri funcționează de-a valma și… încă nu suntem complet despachetați. Hm, nu sunt convinsă că aceste motive explică cu adevărat de ce mă simt așa!
Dar… Este în regulă să fii om. Să ai limitări. Să ai nevoie de odihnă. Să te simți complet epuizată uneori și să nu știi cu adevărat de ce.
De fapt, cred că Dumnezeu m-a călăuzit în direcția aceasta și mă ajută să învăț un mod de viață mai sănătos, unul care adesea se numește SMERENIE. Și cu atât mai mult în acest an al odihnei!
Tu ai idee înspre ce te îndrepți în următoarele luni? Sau ce ai vrea să înveți și să pui în practică?
O viață transformată 