“Împărtășește-ți sentimentele cu oricine și cu toată lumea! Dacă nu o faci, nu ești cu adevărat autentică.”
“Fii tu însăți!”
“Spune ce gândești. Fără rezerve. ”
“Arată cine ești cu adevărat!”
Mda… cam așa sună reacțiile lumești cu privire la autenticitate. Superficială, zic eu.
Eh, dar îmi dau seama că și eu am cochetat cu aceste opinii în adolescența mea, și chiar și atunci când mergeam la biserică. Nu mă gândeam pe atunci la părerea lui Dumnezeu despre asta. (Cu siguranță m-ar fi ajutat mult!)
Dar hai să vedem ce spune Biblia despre toate astea:
• “Un nebun își dezvăluie emoțiile, dar un înțelept le stăpânește.” (Cartea Proverbe)
• “Mai mult decât tot ce păzești, ocrotește-ți inima, căci din ea ies izvoarele vieții!” (Cartea Proverbe)
• “Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe priceperea ta!” (Cartea Proverbe)
• “În inima celui priceput se odihnește înțelepciunea, dar interiorul celor nesocotiți va este făcut cunoscut.” (Cartea Proverbe)
• “Este un timp pentru a tace și un timp pentru a vorbi.” (Eclesiastul)
Oh, câtă înțelepciune și claritate! Deci nu e chiar așa cum zice omul! Ci, mai degrabă, o viață onestă și o atitudine autentică arată reverență către Dumnezeu, teamă de Dumnezeu, dragoste și trăirea principiilor biblice.
Draga mea, în niciun caz nu-mi doresc să fim mai puțin autentice! Ci tânjesc să înțelegem în profunzime ce înseamnă aceasta din perspectiva lui Dumnezeu, și nu din perspectiva societății sau a idealurilor noastre.
La urma urmei: “Caut eu oare acum bunăvoința oamenilor? Sau a lui Dumnezeu? Ori caut eu să plac oamenilor? Dacă aș căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Cristos,” ne împărtășește apostolul Pavel în epistola sa către Galateni.
Ar mai fi atâtea de împărtășit, dar te las azi doar cu aceste gânduri de meditat.
Și, apropo, tu ce experiențe ai cu privire la “vorbele lumii” (sau ale tale) în direcția autenticității?
O viață transformată 