În ciuda timpului rece și ploios, după mai bine de 12 ani, azi am ajuns din nou, împreună cu soțul meu, într-o biserică de sat. Mică, dar cu poftă de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Cu oameni care nu știu să citească, dar știu cântări pe de rost. Cu vârstnici care dau din puținul lor, deși nu au un loc de muncă. Cu suflete ce țin de vechea lor biblie atinsă de vreme și de vremuri.
Smartphone-ul nu apărea în scenă, vocile nu erau antrenate în prealabil, căldura venea din sobă, iar copiii stăteau ascultători alături de familia lor.
Nu pot explica în cuvinte emoția care m-a încercat în acele momente, dar te încurajez să-ți faci un drum și tu cu familia ta prin acele biserici mici de sat! Poate vei înțelege altfel trăirea unei vieți simple, cu tot cu preocupările aferente. Poate vei descoperi bunătatea omenească sau bunătatea iubitoare și nealterată a lui Dumnezeu…
Da, inima să-ți fie pregătită pentru asta!
O viață transformată 