Și iată că mă opresc puțin la acest pasaj:
“Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie. Au apucat înspre pustia Șur și, după trei zile de mers în pustie, n-au găsit apă. Au ajuns la Mara, dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune). Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?””(din Exodul 15:22-24)
Interesant cum puterea și integritatea lui Dumnezeu erau din nou puse la îndoială de poporul Israel, chiar după ce au fost scoși și salvați din robie și atacuri!
Mă uit la noi, mă uit la mine și… nimic nou sub soare! Deși am văzut dragostea, grija și credincioșia lui Dumnezeu de nenumărate ori, în momente dificile tot răsare întrebarea “și acum ce?!” sau “ce caut eu aici?”
Cu toții învățăm lecția esențială, dar dureroasă, de a avea încredere în Dumnezeu. Din nou și din nou. Doar că mijloacele alese sau permise de Dumnezeu de a ne dezvolta credința par de prea multe ori să ne pună la încercare prin nenorociri, dureri sau pierderi.
Știi ce-mi bucură totuși inima? Că Dumnezeu e drept, iubitor, milostiv și plin de har, și lucrează prin toate pentru a-Și îndeplini scopul (așa cum este amintit în Efeseni 1:11).
Dragă femeie, hai să ne încurajăm reciproc în credință, să ne îmbărbătăm în vremuri anevoioase și să ne vorbim de drag și de bine, “știind că toate conlucrează spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică al celor care sunt chemați după planul lui.”
O viață spre gloria Lui!
O viață transformată 