Adesea îmi vin în minte și pe buze: „Doamne, arată-mi doar ce să fac și nu Te voi mai deranja, spune-mi unde să încep și mă voi descurca, așează-mă unde e nevoie de mine și îmi voi face treaba.” Ți s-a întâmplat și ție să gândești așa în vreun moment al vieții tale? Poate ai plâns nopțile pentru că nu știai care e rolul tău, poate te-ai enervat pentru că nu înțelegeai ce ai de făcut, poate ai ajuns la disperare întrebând și căutând un răspuns clar și certitudine. Da, ne dorim confirmări și siguranțe.
Oricât soare a fost zilele trecute, inima mea a apelat la același dialog până nu am mai avut cuvinte. Așa că am tăcut din nou și am privit cerul schimbându-se din senin în înnorat… Nu-ți pot explica în termeni omenești, dar am înțeles că Dumnezeu nu vrea să depindem de voia Lui sau de planul Lui pentru noi. El vrea să depindem de El. Suntem deja unde trebuie să fim, e important să facem treabă bună și demnă de El acolo unde suntem, și El ne va călăuzi și povățui la timpul potrivit.
Știu că sună simplu dar nu se resimte astfel! Și totuși, rugăciunea mea se preschimbă în „Doamne, te vreau cu mine oriunde mă duci, orice ar însemna asta, orice m-ar costa și oricum ar arăta. Tu ești cu mine.”
Draga mea, nu știu în ce loc ești, în ce postură sau în ce situație, dar Dumnezeu este cu tine și-ți descoperă zilnic ziua creată de El pentru tine și ceea ce ai de făcut. Poate că vrei altceva, altundeva sau altcumva, dar nu o lua înaintea lui Dumnezeu. Cred că inima ta se gândește pe ce cale să meargă, dar El îți îndreaptă pașii. (Proverbe 16:9)
Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările. (Proverbe 3:5-6)
O viață transformată 