”Ce dor frumos, ce Rai ne leagă…
Eu cânt cu lacrimi, Tu le-alini!
De dragul Tău mi-e lumea dragă
Că-n ea Te văd şi-n flori şi-n spini!
În crinii albi Ţi-e sărutarea,
În maci văd sânge pe Calvar…
De dragul Tău mi-e dragă valea
Şi cerul fără de hotar!
În bulgări reci Te văd cum sameni
Şi-n spini, văd pașii-nsângerați!
De dragul Tău iubesc pe oameni…
Azi sunt străini; mâin’, poate fraţi!
Când turme trec ducându-şi dorul
Şi spune-un fluier „Sunt cu voi!”
De dragul Tău mi-e drag Păstorul
Ce-şi pune pieptul printre oi!
În cei aleşi îţi văd iubirea,
Cu ei, cântându-Ţi psalmi în văi!
De dragul Tău, le sorb privirea…
Pe-obrajii lor, sărut pe-ai Tăi!
Şi cât mi-e dat să nu-Ţi văd Faţa
Dorit de stele ca un mag,
De dragul Tău, mi-e dragă viaţa,
Şi moartea… nu-i decât un prag!”
– scris de Costache Ioanid
Înmormântarea unui om care a influențat mii de suflete și care iubea tare pe Dumnezeu a prins ieri o altă culoare pentru mine când am auzit aceste versuri cântate subtil, instrumente fiind doar vocea, respirația și liniștea. Nu găsesc acum cuvinte să explic ce simt sau ce-mi imaginez reascultând înregistrarea; așa profund mi-a atins inima!
Dar am rămas cu gândul că “de dragul” lui Cristos vreau să-mi trăiesc viața, cu toate cele ale ei.
De dragul Lui…
O viață transformată 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.