Nu-mi vine să cred că și septembrie e spre final! S-au dus lunile astea așa repejor și-mi dau seama că anul “sabatic” m-a adus și față-n față cu identitatea mea și temerile mele. Da, timpul liber îndelungat poate fi plăcut la începuturi, iar mai apoi enervant, și te poartă dintr-o stare relaxantă într-una confruntativă, clar evitată.
Nu știu cum să-ți descriu trecutul meu, dar mă găsesc uneori dorindu-mi anumite situații, locuri sau roluri. Mai ales când firea-mi mă ațâță cu comparații sau încăpățânare! Știi, nu e bine să stai singură și nici să recurgi la cărți oareșcare sau persoane lipsite de înțelepciune. Dar prinde bine să stai singură în rugăciune, cântând lui Dumnezeu sau citind din Scriptură, sau chiar petrecând timp cu oameni înzestrați cu discernământ și dragoste prietenească.
Și în tumultul amintirilor și emoțiilor, azi am priceput un lucru pe care l-am mai auzit, dar nu pătrunsese în inima mea: atunci și acolo, Dumnezeu a fost cu mine; aici și acum, este tot cu mine.
Ce mă însuflețește adevărul acesta! Și sper că și pe tine, dragă femeie, căci nu ești singură și nici nu ai fost!
O viață transformată 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.