Îmi rămăseseră câteva dorințe de anul trecut. Desigur, sunt multe rămase și de-a lungul anilor; dar orice lucru își are vremea lui, nu?
Mi-am început ziua cu nerăbdare și cu emoții pentru întâlnirea ce avea să aibă loc. Nu aveam nimic de pierdut. La urma urmei era doar o dorință, niciun plan organizat sau proiect bine stabilit așa cum obișnuiesc eu să fac treaba.
În toată schema asta, îl aveam alături pe soțul meu și pe Dumnezeu. Și doar Dumnezeu a pus la cale detaliile astfel încât să primim acordul pentru republicarea unei cărți. Da, ai citit bine!
Mi-a picat cartea aceasta veche în mâini, tradusă în română acum 40 de ani, și am citit-o cu poftă, deși nu-mi părea că se potrivește neapărat sezonului în care sunt. Pagină după pagină, descopeream lucruri relevante, cu sens, demne de a fi împărtășite mai departe. Pe măsură ce înaintam cu cititul, mă întrebam dacă o găsesc de cumpărat pentru a o face cadou și așa am aflat că nu se mai tipărise de mai mult de 20 de ani. Cu părere de rău, am lăsat-o deoparte, dar gândul îmi revenea tot mai des la conținutul cărții și la valorificarea sa. Vizualizam deja diferența care o va face printre celelalte studii și volume de specialitate existente prin librării, claritatea ce o va oferi atâtor cititori, și discuțiile pe care le va stârni.
Și așa m-a prins 2024: cu un pumn de visuri încolțite, dornice de a vedea lumina zilei!
Încep cu prima sămânță și pașii pentru republicare. Vor mai trece câteva luni până se vor vedea roadele muncii depuse, iar restul roadelor din casele cititorilor le va vedea doar Dumnezeu. Dar am avânt în direcția asta!
Eh! Și cum altfel să închei o zi așa de surprinzătoare, dacă nu cu un apus uimitor?
O viață transformată 