Mărturisire a lui Chad Bird – pastor, profesor și lector în Vechiul Testament și Ebraică.
“Abia după moartea fiului meu, Luke, mi-am dat seama cât de imprevizibile și schimbătoare pot fi emoțiile, inclusiv felul în care ne simțim față de Dumnezeu. Au fost momente, de natură aproape mistică, în care Dumnezeu părea la fel de aproape ca ochii mei de lacrimile mele. Înduioșător. Intim. Și au fost momente – mai degrabă zile și săptămâni – în care părea la fel de departe precum plajele calde de gheața și zăpada din Antarctica.
L-am iubit pe Domnul Dumnezeu. Am fost îngrozit de El. L-am primit cu căldură. L-am respins cu răceală.
Astfel de suișuri și coborâșuri, de miazăzi și miază-noapte, sunt lucruri ale suferinței.
De asemenea, propria mea experiență îngrozitoare m-a ajutat să înțeleg mai bine emoțiile oscilante ale lui Iov. În special, acum înțeleg mai bine cum poate Iov să treacă de la pledoaria sa în privința judecății cu Dumnezeu la dorința ca Dumnezeu „să-și ia privirea de la el și să-l lase în pace” (Iov 14:6). Sau cum spune psalmistul: „Depărtează-Te de la mine, ca să zâmbesc din nou, înainte să plec și să nu mai fiu” (Ps. 39:13).
Pleacă, Doamne!
Apropie-te, Doamne!
Așa se întâmplă în vârtejul răsucit și turbulent al vieții unui credincios când suntem cufundați în durere și confuzie cu privire la ceea ce face Dumnezeu cu noi.
Sunt recunoscător că slujim unui Domn care este gata și dornic să ne țină în brațe în timp ce plângem, ne confruntăm, luptăm și încercăm, în modul nostru slab și limitat, să înțelegem atât amploarea pierderilor pământești, cât și amploarea mai mare a inimii Tatălui nostru.
Îmi amintesc că chiar și Domnul nostru Isus, într-o perioadă de 24 de ore, a rostit ambele rugăciuni:
– „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” (Matei 26:42).
– „Dumnezeule, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?” (Matei 27:46).
Dumnezeu a auzit și a răspuns la ambele rugăciuni ale Fiului Său, la timpul Său și în felul Său. Și El va face același lucru pentru noi, urmașii aceluiași Fiu, copii ai Tatălui nostru ceresc.”
Împărtășesc cu tine aceste rânduri pentru că s-au potrivit inimii mele și poate te regăsești și tu. Emoțiile noastre ne poartă pe felurite culmi și ne pot îndemna spre acțiuni greșite. Mai ales când trecem prin suferință sau confuzie.
Dar… Dumnezeu să ne fie tărie și încurajare!
O viață transformată 