Ai mâncat vreodată ceapă albă? Se diferențiază de cea galbenă sau roșie tocmai prin faptul ca atât pulpa și straturile cât și coaja sunt albe. Dar și prin iuțimea ei, zic papilele mele gustative. Deci, nu tocmai pe gustul meu când e crudă!
Alegându-mi câteva legume pentru o supă-cremă, dau în sertarul meu de ceapă și usturoi de o ceapă albă cam uscată. Nu arăta tocmai apetisant și se simțea puțin moale. Primul impuls a fost să o arunc, dar, din curiozitate, am hotărât să o desfac, strat cu strat, să-i analizez procesul de “degradare”. Și am învățat o lecție.
Poate oamenii te văd nepotrivită, cu lipsuri, banală, antipatică. Te condamnă, te arată cu degetul, te evită, te resping, te dau la o parte.
Poate te vezi mânjită, defectă, deteriorată, frântă, desfigurată de suferință, înfrântă. Te condamni, te retragi, te izolezi, te dai la o parte.
Dar Dumnezeu vede dincolo de toate straturile puse de tine sau de alții asupra ta. Dumnezeu te vede așa cum ești, așa cum te-a creat. El te poate curăța, vindeca, transforma. El vrea să facă asta pentru tine.
Dragostea Lui e de nedescris, harul Său e de neînțeles, și totuși… Te vede. Nu trece cu vederea peste tine și nu te îndepărtează. Te iubește.
O viață transformată 