DESCREȘTERE
Nu contează atât de mult ceea ce spui,
Ci felul în care cuvintele așezi;
Nu atât limbajul pe care îl expui
Cât tonul prin care transmiți ceea ce crezi.
„Vino aici”, spui azi, într-o doară,
Și pruncul se ghemuiește, plângând, cutremurat.
„Vino aici”, spui azi, mai pe seară,
Și, zâmbind, te privește, în brațe strecurat.
Cuvintele pot fi și tandre și corecte,
Dar tonul să străpungă inima plăpândă;
Cuvintele pot fi și blânde și perfecte,
Dar tonul să încurce o inimă flămândă.
Cuvintele din minte adesea vor să iasă;
Prin artă, poezie, mărindu-se treptat.
Dar tonul sare din interior și-apasă,
Dezvăluind starea inimii cu adevărat.
Indiferent dacă știi sau nu,
Indiferent dacă vrei sau îți pasă,
Blândețea, bunătatea, dragostea și ura,
Invidia și furia sunt acolo-n casă.
Zi tu, certuri nu ai evita
Bucuroasă-n pace și iubire?
Ține mânia afar’ din vocea ta,
Ține-o departe din casă și din fire.
Iubește-ți și pruncii și soțul,
Cu fapta, cu vorba, cu bine.
Și nu permite ca hoțul
Să strice, să fure, să dezbine.
P. S. Mi s-a părut că macul acesta se potrivește cu strofele: e important să ne alegem cuvintele să fie blânde, deși pe drumul lor, până să iasă afară, pot fi înțepătoare.
O viață transformată 