Îmi amintesc că în clasele gimnaziale inventasem un cod prin semne știut doar de noi, copiii, pentru a comunica fără a atrage atenția profesorilor. Pentru noi era ceva serios, nicidecum doar de amuzament. Și am rămas cu această dorință de a învăța limba semnelor… adevărată!
Recent, când o prietenă dragă inimii mele a pomenit de descoperirea și interesul ei pentru cursul de Limba Semnelor Române, mi-a tresăltat inima cu entuziasm: “și eu vreau”! Nu știu cum să-ți spun, dar chiar cred că Dumnezeu a ales să răspundă acestei dorințe de demult, chiar în contextul actual. Și dacă povestea lui Helen Keller mă fascinase la un moment dat, acum sunt surprinsă și de viața românului Vasile Adamescu. (Caută-i și tu!)
Mulțumesc profesoarei Angela Mate pentru că și-a făcut timp pentru restrânsul grup de interesați și a avut răbdare cu noi, predând într-un mod creativ, ludic și practic, cu povești și voie bună. Și ce bine a prins să învățăm atâta de la un profesionist experimentat!
Sunt atât de bucuroasă că de acum mă pot conecta cu o persoană surdă, oricât de lentă sau anevoioasă ar fi comunicarea la început. Posibilitatea de a cunoaște mai multe despre lumea lor, simțuri, simțiri, provocări, dificultăți, vise, vulnerabilități și abilități m-a îmbogățit.
Am înțeles că celelalte simțuri le sunt mai ascuțite, că au vise și dorințe, că se luptă cu prejudecăți, că vor și auzitori implicați în viața lor, că vor să fie primiți, iubiți și acceptați, că vor să fie valorificați pe plan profesional, că au nevoie de comunitate și de prieteni.
CA ORICE OM.
Oh, când mă gândesc că Dumnezeu ne vede pe toți minunați și ne-a creat după chipul și asemănarea Lui, mă surprinde ce și cum sunt definite perfecțiunea și normalitatea de către societate, în comparație cu perspectiva Lui… Pe tine nu?
Dragă femeie, nu ezita să afli mai multe despre cei din jurul tău, căci nu știi niciodată cum poți ajuta și ce poți însemna pentru aproapele tău!
O viață transformată 