Ți s-a întâmplat vreodată să nu vrei să stai doar tu cu Dumnezeu? Parcă să te neliniștească faptul că trebuie să stai doar tu cu El?
Mi-am amintit azi un astfel de sezon din viața mea. Eram proaspăt mutată în Belgia și aveam parte atât de lucruri interesante, visate și fascinante, cât și de situații dureroase și de discriminare. Nu-mi era ușor să mă deplasez spre marile orașe, dar după cinci luni tânjeam să fiu în mijlocul unei comunități de creștini, să mă rog cu credincioși de-ai lui Cristos și să-mi pot împărtăși cele bune și cele grele.
La un moment dat, când multe mă apăsau sufletește, începusem să mă simt inconfortabil să mă arăt tot înaintea lui Dumnezeu cu lacrimile, nevoile, supărările, reușitele și bucuriile mele. “Oare nu Te-ai săturat de mine?” Îl întrebam uneori.
Au fost nopți în care nu mai îndrăzneam să Îi rostesc nimic, deși gânduri și gânduri își făcuseră cuib în mintea mea. Îmi doream să am un om pe-aproape, să aud creștini vorbindu-mi, să primesc și în alt mod încurajare, și să am parte de îmbrățișări. Știam că am fost creați ca să avem părtășie unii cu alții, să ne sprijinim unii pe alții, să ne rugăm unii pentru alții. “Atunci de ce nu Îmi dai un astfel de context? Sau… Oare mă tem să mai fiu doar eu cu Tine?” mi-a trecut prin gând într-o seară.
Doar eu cu El.
Doar eu cu Dumnezeu.
Am început să plâng din toată inima. Descoperisem rădăcina unei minciuni: minciuna singurătății — cum o numisem eu în jurnal. Minciuna că nimeni nu mă ascultă, nimeni nu mă înțelege, nimeni nu știe de mine, sunt pe nicăieri și a nimănui. Când, de fapt, eram cu Dumnezeu și El cu mine.
Și, brusc, am avut imaginea unui Adam care s-a simțit perfect astfel: doar el cu Dumnezeu. Nu-și dorea nimic mai mult: avea tot ce avea nevoie! Și eu la fel…
Da, e mai simplu când ai cu cine vorbi, ai cui să te descarci și să-i expui frământările, cui să spui secrete și dorințe, poate chiar și cele mai penibile sau hazlii. E mai încurajator când știi că nu ești singură…
Dar ești cu Cristos, ești cu Dumnezeu! Și El e pe deplin Domnul tău.
E pe deplin al celui care vine la El…
O viață transformată 