Îmi place să stau la povești cu femei care lucrează cu pasiune, dedicare și bucurie, fie că e vorba de metale, flori, prăjituri, rochii, cărți sau oameni. Pur și simplu radiază!
Le apare un zâmbet larg, ochii le strălucesc, gesticulează sau expun cu înflăcărare, sunt pline de râvnă și de spor.
Îți vorbesc despre obstacole, curaj, lecții sau chiar perspective noi. Își doresc să împărtășească cu tine, atât prin vorbe cât și prin fapte, ceea ce le place. Te inspiră, te entuziasmează, te învață și îți deschid o altă dimensiune de cunoaștere.
Talentele lor nu mai sunt doar talente, ci devin comori. Chiar și-n auzul și văzul celorlalți.
Din nefericire, uneori, omul strălucește și când vorbește despre principii, valori sau ideologii, oricât de greșite sau urâcioase ar fi ele.
Furtul e furt, indiferent de la cine iei. Avortul planificat e omor, indiferent de context. Venerarea unor obiecte sau entități în locul adevăratului Dumnezeu este idolatrie. Exclusivismul are la bază ura. Individualismul excesiv sau libertatea absolută sunt departe de dragostea agape sau libertatea oferită și găsită în Cristos.
Astfel, pentru ca un lucru să fie valorificat de alții, trebuie și tu să-i dai valoare.
Dar…
Te-ai întrebat vreodată CUI dai tu valoare?
Te-ai întrebat vreodată DE CE valorifici ceea ce valorifici?
Te-ai întrebat vreodată ce anume valorifică alți oameni datorită ție?
Eu nu mi-am pus ultima întrebare… până azi. Și am încercat să-mi amintesc diverse situații în care am povestit cu ardoare și convingere despre ceva anume. Într-adevăr, cei cu care am interacționat în acele momente ajungeau să încerce sau să învețe acele abilități, sau să citească despre acele subiecte, din curiozitate sau din dorința de a trăi efectele acelui lucru, de a simți ce simțeam eu.
Știi ce gând mi-a venit brusc?
Îmi doresc să eman același entuziasm când vorbesc despre credință și despre ceea ce face Dumnezeu în viața mea.
Pentru că El are valoare pentru mine.
O viață transformată 