O viață transformată

Uneori, am momente când mă întreb “ce rost are totul?”

Tu nu?

Trudește omul cu inimă curată și trudește și cel lipsit de teamă de Dumnezeu. Moare cel drept și moare și cel rău. Este jefuit cel sărac și este furat și cel bogat. Este batjocorit cel cinstit și este abandonat cel revoltat. Lipsurile, necazurile și boala nu ocolesc pe nimeni. Nu se ține cont de credință, de fapte sau de lacrimi.

E ușor să cazi în descurajare, văzând cum răsplata nu vine mereu la cei buni și cum nedreptatea pare uneori să aibă ultimul cuvânt. E greu să nu simți că viața e nedreaptă, că munca ta, lupta ta, alegerea de a trăi curată… poate nu schimbă nimic.

Dacă mă gândesc la cuvintele Eclesiastului, viața e, într-un fel, o deșertăciune – trecătoare, fragilă, greu de înțeles. Și totuși… Chiar dacă pe pământ pare că toți au aceeași soartă, există o diferență. Și asta mă întărește pe mine astăzi!

Cel necredincios trăiește cu o teamă care-l macină cumplit — în toate sensurile —, căci degradarea spirituală și intelectuală vine când omul se rupe de Dumnezeu. Fără călăuzirea Lui, poate merge pe un drum care pare bun, dar sfârșește tragic.

În schimb, fața celui credincios nu se va rușina. Cel ce se teme de Domnul este izbăvit și nu duce lipsă de nimic. Omul care nădăjduiește în Dumnezeu este fericit, chiar și-n mijlocul suferințelor de orice fel. Are pacea aceea care nu poate fi argumentată, pentru că Domnul îi este aproape.

Vezi și tu acestea în viața ta? Sau poate în viețile altora?

Numai când mă gândesc la martirii și creștinii care au trăit după voia Domnului, mi se face pielea de găină! Diferența între ei și ceilalți a fost vizibilă. Chiar tangibilă, îndrăznesc să spun. Cu siguranță s-au întrebat și ei ”care este rostul?” și poate nu au aflat un răspuns prompt și nici satisfăcător din punct de vedere omenesc, însă, în duhul lor, știau cine este Domnul domnilor și Împăratul împărăților, Cel care a creat cerurile și pământul și toți locuitorii lui. Și și-au păstrat credința.

Scumpă cititoare, nimic din ceea ce ai trăit cu credință, cu dragoste, cu tăcere și cu jertfă nu va fi pierdut. Dumnezeu cunoaște și te cunoaște.

Uite câteva dintre versetele care m-au pus pe gânduri, dar m-au și îmbărbătat, pe lângă Psalmii 33 și 34:

“Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeași soartă are cel neprihănit și cel rău, cel bun și curat, ca și cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca și cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca și cel păcătos, cel ce jură ca și cel ce se teme să jure! Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare, anume că aceeași soartă au toți. De aceea și este plină inima oamenilor de răutate și de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Și după aceea? Se duc la cei morți.”
Eclesiastul 9:2‭-‬3

“Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.”
Eclesiastul 12:13‭-‬14

“Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă, apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard.”
Ioan 15:5‭-‬6

“… fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit.”
Romani 1:21‭-‬22

Sper să găsești și tu încurajare prin ele!