Uneori, vacanțele departe de casă nu înseamnă neapărat stat la soare, plimbări drăguțe, degustări în tihnă, somn mult și relaxare fără febră musculară. Ci poate fi o scurtă perioadă în care brațele-ți obosesc, hainele-ți sunt ude de muncă și natura te ”observă”.
Într-una din zilele pe munte, soarele se pregătea, desigur, să apună. Mama prepara cina pe sobă, iar soțul meu și cu mine ajutam pe-afară. Pe măsură ce adunam ramurile tăiate ale mesteacănului și strângeam în pâlcuri colțuroasele crengi ale molizilor uscați, mă mai opream să admir bucata de deal care începea să arate mai curată, mai ordonată.
“E bine și frumos să lăsăm ordine în urma noastră, chiar și aici,” a zis tata ridicând alte crengi uscate cu furca. L-am auzit adesea vorbind despre asta, indiferent de locație și situație. Desigur, acum că eram la munte, în pădure și pe lângă colibă, trebuia să fim responsabili față de munca noastră și față de natură. Dar altceva m-a pus pe gânduri…
Atitudinea asta nu are de-a face cu salvarea planetei sau protecția mediului așa cum, cică, ne educă marile organizații ale lumii.
Fie că e vorba de tăiat lemne, de construit, de adunat fân sau de agricultură, nu e suficient să termini treaba. Mai degrabă e important să lași locul în stare bună, poate chiar mai bună decât l-ai găsit, pentru că natura este creația lui Dumnezeu!
Și avem un Dumnezeu al ordinii…
Creația, încă de la începuturi, a fost un act de ordonare, cu intenție și dorință. Apoi legile și rânduielile date lui Moise au fost și ele bine stabilite pentru a menține pacea și ordinea în poporul Său. Chiar și Psalmii și Proverbele ne vorbesc despre ceruri și despre rânduirea din natură și din viață, ca rezultate ale voii Lui.
Fără resturi, fără haos, fără „las’ că merge și-așa”.
”Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii,” scria Pavel în prima scrisoare către Corinteni, referindu-se la organizarea bisericii.
Fascinant cum Biblia ne prezintă această trăsătură a Lui manifestându-se în diferite contexte și vremuri! Implicit, o avem în noi, ca făpturi create după chipul și asemănarea Sa.
Dragă cititoare, fii sigură că ordinea pe care o aduci acasă sau la locul tău de muncă, poate fi un fel de mărturie tăcută a unei vieți care vrea să-L urmeze pe Dumnezeu. Toate spun ceva despre omul care a trecut pe acolo, pentru că munca lui a fost făcută nu doar cu mâinile, ci și cu inima și cu sufletul.
Fie-ți gândul bun, iar munca cinstită și ordonată!
O viață transformată 