O viață transformată

O săptămână întreagă am rămas cu gândul la versetele 18–26 din Plângerile lui Ieremia, capitolul 3.

Știu că s-ar putea vorbi, explica și predica multe lucruri din acest pasaj frumos, dar citește doar și meditează la fiecare frază. Găsește compasiunea și mila lui Dumnezeu în viața ta. Nu contează cât de rele sunt zilele, oamenii, situațiile; privește ziua cu credință și speranță. 

Și am zis: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în Domnul.” Gândește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă! Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.

Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!

„Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”

Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.

Interesant cum se schimbă atenția de pe trecutul încărcat, amărăciune, greutăți, neplăceri și suferință pe caracterul lui Dumnezeu. Se schimbă preocuparea pentru nevoi, lipsuri și răutate cu încrederea în sprijinul venit de la Dumnezeu. Mintea se reorientează. Își schimbă „macazul”.

Iată ce mai gândesc în inima mea, aia fragilă și fragedă: favoarea, dragostea, loialitatea, blândețea, mila, harul, dreptatea, binefacerile și bogățiile Domnului nu s-au sfârșit.

Iată cum mai licărește speranța în sufletul meu, pentru că nu am ajuns la finalul zilelor mele, ci Dumnezeu, în fiecare dimineață, mă trezește la o nouă zi, la o nouă ocazie de a-I sluji, de a împlini voia Lui, de a mă ruga Lui, de a-I cânta, de a-L preamări, de a trăi în integritate și sfințenie și de a veni înaintea Lui. Încă am posibilitatea asta. 

Dragă femeie, fără speranță, inima s-ar frânge. De aceea, amintește-ți de ceva care dă naștere speranței, care depășește ceea ce a fost înainte. Amintește-ți de caracterul lui Dumnezeu și de iertarea primită prin Cristos atunci când venim înaintea Lui și ne căim. Nu e nevoie să negi păcatele și durerile care te mâhnesc și prin care treci, ci mai degrabă ai grijă să nu rămâi fixată pe ele sau atașată de ele.

Alungă gândurile rele și înlocuiește-le cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, cu principiile și îndemnurile găsite în Scriptură. Vei vedea cum emoțiile se reordonează, iar atitudinile se reglează și ele.

Știu că și tu îți dorești să-ți fie bine, să faci lucrurile mai bine, să treci peste pierderi, peste impasuri, peste doliu, peste alte necazuri și suferințe. Însă Domnului Îi place omul care rămâne credincios și are răbdare, omul care Îl caută și care așteaptă împlinirea voii Lui. Și mă rog să fim astfel!

Cât de mult îmi doresc ca inimile să ne fie întărite și încurajate prin aceste versete și să li se amintească de speranța pe care o avem în El!