O clipă de uitare

Publicat de de Diana B.

IMG_4125

După un zâmbet şi voie bună, mi se putea citi pe faţă teama şi neliniştea. Cel rău s-a băgat pe sub pielea mea, încercând să-mi dărâme pacea şi să-mi tulbure gândurile. Pe moment reuşise! M-am simţit pierdută şi la capătul drumului. Uitasem toate lecţiile învăţate şi promisiunile Lui, starea s-a redeghizat şi lumina parcă fusese stinsă din nou…

Dar mă înşelasem! Închisesem eu ochii din cauza fricii, şi am văzut doar negrul înfricoşător. Ce acces rapid a avut răul răului la butoanele minţii mele! Urăsc răul.

Un cuvânt rostit tare. Un prieten la capătul firului. Câteva sunete muzicale. Un pasaj dintr-o carte. Dumnezeu a avut grijă să-mi deschidă ochii şi a ştiut cum să-mi vorbească („Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul…”).

Da. El găseşte mereu o cale să ne arate sau să ne spună cât de mult ne iubeşte şi-I pasă de noi!

Ţie cum ţi-a arătat azi?

3 gânduri despre “O clipă de uitare”