De când începusem să merg la şcoală, nu am ratat nici un mic dejun. Chiar până în prezent, oricât de târziu s-ar face, dimineţile mă prind vârând în gură ceva de mâncare… Altfel nu aş avea energie pentru restul orelor, şi nici elan!
Alimentarea pentru luptele de peste zi se face dimineaţa, nu seara – e cam stupid să te ghiftuieşti noaptea cu gândul că nu-ţi va mai fi foame a doua zi! Aşadar, cum se recomandă micul dejun pentru trup, se prescrie şi “hrana” de dimineaţă pentru spirit, pentru a ne întări şi pregăti pentru ziua în curs.
Nu există un moment perfect de părtăşie cu Dumnezeu, dar gândeşte-te la diferenţele între „hrana” de dimineaţă şi cea de seară…
”…bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă.”
O viață transformată 