E liniște. O altfel de tăcere inundă încăperea. Lumina e stinsă. Îndrăznești să-I spui numele ceresc și te oprești. Ți-e bine și ești mulțumit. Imaginile ți se desfășoară în minte ca-ntr-un video bine regizat. Tu alegi fundalul sonor și creezi atmosfera. Reiei rugăciunea și mulțumești pentru fiecare lucru din viața ta pe care ți-l amintești. Ziua s-a încheiat surprinzător și vrei să te bucuri manifestându-ți recunoștința înaintea Celui ce te-a creat.
Te oprești din nou și îți dai seama că nu ai cereri sau plângeri care să I le adresezi. Totul este bine. E liniște și ești liniștit.
El te înțelege. Și eu te înțeleg prea bine!
Cred că uneori primim mai mult decât ne-am putut imagina vreodată. Dumnezeu a văzut mai mult decât visele noastre de la suprafață și nevoile îndopate de societate. De aceea ne oprim din când în când și rămânem fără cuvinte. Suntem copleșiți de dragostea Lui.
Și vom cânta precum David:
“Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului. Cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre. Ziceţi lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşate sunt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc. Tot pământul se închină înaintea Ta şi cântă în cinstea Ta, cântă Numele Tău.
Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoşat este El când lucrează asupra fiilor oamenilor!” (Psalm 66:1-5)
O viață transformată 