“… și-l umpli de bucurie înaintea Feței Tale.”
Deși împăratul David vorbește despre situația și inima lui în Psalmul 21, această frază mi-a atras puternic atenția. M-a dus cu gândul la relația părinte-copil, apoi la Dumnezeu ca părinte și la mine ca și copil al Lui.
Atunci când tatăl sau mama permite ceva bun copilului său sau îl surprinde cu ceva plăcut și dorit de copil, acesta reacționează plin de entuziasm, sare și strigă de veselie, zâmbește și își îmbrățișează părintele.
Dumnezeu, Tatăl nostru, se îngrijește de noi și ne oferă ce este bun pentru noi. Nu ezita să te lași copleșită de bucurie și să Îi arăți asta, venind înaintea Sa.
Dar fie ca prezența lui Dumnezeu Însuși să ne fie cea mai mare binecuvântare și bucurie și să fim mai degrabă încântate de prezența Lui decât de ceea ce ne oferă!
O viață transformată 