Am avut parte de o experiență deosebită: o săptămână de tabără la cort!
Fără beton, fără noxe, fără internet, fără poluare fonică. Dar cu dușuri cu apă din râu, cu nopți încărcate de greierii-lăutări, cu aer curat și bun pentru plămâni și piele, cu apă rece de izvor și cu stele pe post de lanterne.
Am cunoscut copii, adolescenți, tineri și proaspete familii — fiecare cu nevoile, luptele, dorințele și fricile sale. Sesiunile de abordare a unor subiecte sensibile, momentele de încurajare și rugăciune și cântecele de laudă și închinare către Dumnezeu ne-au energizat și copleșit pe toți, de la mic la mare. Crede-mă, sufletul are nevoie să fie hrănit cu adevărul Evangheliei la orice vârstă!
Deși nu m-am implicat prea mult în jocurile și activitățile echipei mele (care, apropo, a fost câștigătoare), mi-a făcut plăcere să interacționez cu micuții de la 12 ani până la tinerii de 24. Mi-au amintit, cumva, de visurile și căutările mele din tinerețe, de întrebările și reușitele mele și am povestit diverse.
Deși nu sunt mamă, instinctul matern și dragostea pentru copii au dospit în mine, în acest context. Nu știu ce a rămas în mintea și inima lor, dar vreau să cred că am avut un rol în crearea de oportunități de creștere care să-i propulseze mai aproape de potențialul lor, așa cum îl vede Dumnezeu.
De la o zi la alta, am înțeles, mai profund, că noi, adulții, putem fi doar exemple de cum trebuie trăită viaţa. Noi putem da generațiilor următoare uneltele necesare ca să-şi zidească propria viaţă, dar nu le putem obliga să le folosească. La urma urmei, decizia le aparţine lor şi, pe măsură ce cresc, responsabilizarea devine completă, iar relaţia lor cu Dumnezeu e tot mai personală.
Slavă Domnului că El e prezent în viața fiecărui om!
Pentru un timp, o să-mi rămână gândul acolo, în munți…
O viață transformată 