E greu să trăiești când te compari cu alții. Ai frământări peste frământări din cauza nevoilor, dorințelor și visurilor comparate cu realizările altora.
Slăbiciunea aceasta omenească este în noi de când ne naștem și se accentuează pe măsură ce înaintăm în vârstă. Pune piedici, declanșează rebeliune, frică, gelozie sau deprimare, și poate duce chiar la acțiuni teribile, precum izolare socială, abandon, beție, dependențe, furt, operații fizice, trădare, batjocură, minciună, violență, adulter sau omor.
Șiretlicul acesta a fost prezent în grădina Edenului și a rămas activ și-n ziua de azi. Șarpele nu și-a schimbat tacticile de luptă. Se pricepe la manipulare, înșelătorie, întrebări nepotrivite și amăgire. Și „acolo unde este invidie și ambiție egoistă, acolo va fi dezordine și răutate de orice fel”, zice apostolul Iacov.
Poate ai trecut sau treci și tu pe aici. Când am astfel de momente și îmi dau seama de ceea ce se întâmplă în interiorul meu, singurul lucru pe care-l pot face și care-mi dă liniște, pace și direcție este să mă rog și să-I spun lui Dumnezeu ce mă încarcă, ce mă întristează, ce mă ispitește.
S-a întâmplat și când eram copilă și în adolescență, și ca adult și om „împlinit”. Fiecare vârstă și etapă din viață vine cu atracțiile ei și te trezești comparându-ți jucăria, ochelarii, ghiozdanul, prânzul, notele, îmbrăcămintea, fizicul, locuința, mașina, grădina, mâncarea, vacanțele, jobul, statutul, abilitățile, memoria și altele cu cele deținute de persoanele din jurul tău.
Îmi vin în minte Cain și Abel, Rahela și Lea, Saul și David, chiar și Petru și Ioan; au trăit și ei astfel de clipe. Sentimentele, gândurile, vorbele, faptele și efectele lor au lăsat urme. Urme adânci! Bine e să putem învăța din viețile altora și să nu repetăm greșelile lor! Și totuși… greșim.
Însă Sfânta Scriptură ne amintește că găsim iertare și ne îndreaptă privirea spre Dumnezeu, Cel care a creat cerurile și pământul și tot ce este în ele, Cel care cunoaște pe deplin nevoile, dorințele și fricile noastre; spre Cristos Cel răstignit, care poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi; spre Duhul Sfânt, Cel care cercetează totul și care ne învață „gândul lui Cristos” (1 Cor. 2).
Doar așa putem să ne debarasăm de impulsul de a ne compara: căutând înțelepciunea duhovnicească, cunoscând Cuvântul Lui și aplicând învățăturile și principiile biblice.
Dragă femeie, să ne deprindem să fim mulțumitoare și să trăim cu smerenie, fie în belșug, fie în lipsă. Căci „Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă” (1 Samuel 16:7).
O viață transformată 