O viață transformată

Nu știu cum faci tu, dar eu mă apuc să citesc, să aprofundez și să meditez la subiectele care mă fascinează sau îmi acaparează atenția. Mai nou, lucruri care țin de domeniul financiar. Și de oameni cărora li s-a schimbat viața în urma deciziilor financiare. 

Știi, vorbim adesea în biserici despre responsabilitatea noastră față de cei săraci și neglijați. Și, desigur, este un lucru esențial. Dar oare nu merită o atenție la fel de sinceră și cei bogați, care, deși par să aibă totul, pot fi la fel de neglijați? 

Ne-am obișnuit să-i privim ca pe niște oameni greu de abordat, prinși în iluziile succesului pământesc și ale confortului. Însă, în spatele aparențelor, nu se ascunde oare o profundă rătăcire? Nu cumva și ei, amețiți de strălucirea trecătoare a lumii, au pierdut din vedere eternitatea, sacrificiul lui Cristos și Cuvântul lui Dumnezeu? 

Întrebările acestea s-au activat în mintea mea după câteva conversații cu soțul meu, așa că am decis să le analizez puțin.

Am întâlnit oameni înstăriți și elite, oameni deosebiți, cu înțelepciune și cu averi, fără datorii. Am călătorit și mâncat împreună, am studiat în cadrul acelorași seminarii, am împărțit idei și experiențe, am exersat limbi străine și diverse abilități pentru a deveni mai buni și ne-am văzut fiecare de viață. Dar rareori am ajuns la subiectul credință și Dumnezeu. (Poate că nu am îndrăznit la fel de mult precum soțul meu! Acum însă mă simt încurajată de el, de loialitatea și credincioșia lui față de Dumnezeu.)

Să știi că, oricât de indiferenți ar părea, mulți dintre ei sunt împovărați sufletește, bolnavi de îndoială sau obosiți de lumesc și neliniște. Mulți tânjesc după o încredințare divină, după o speranță spirituală, pentru că doar bogăția și gloria lumească nu pot satisface sufletul. Mulți tânjesc după ceva care să pună capăt monotoniei vieții lor fără scop și simt nevoia de ceva ce nu au și nu pot numi. Prea puțini dintre ei merg la biserică doar pentru că simt că le este de folos. Învățăturile pe care le aud nu le ating inima. Așa că aleg să caute prin alte părți, să alerge după iluzii deșarte, recurgând la obiceiuri care duc la ruinarea sufletului și a trupului… Oare nu ar trebui să ne rugăm și pentru ei, ca să-L cunoască pe Cristos și să le fie gândirea transformată prin harul Domnului?

Psalmul 49 ne spune că „ei se încred în avuțiile lor și se fălesc cu bogăția lor cea mare. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să-I dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării.” Tind să cred că mulți bogați au ajuns în mormânt fără să li se fi vorbit despre harul și dreptatea lui Dumnezeu…

Undeva scria că „Paharul cel mai greu de purtat nu este paharul gol, ci paharul plin până la refuz.” Acesta este cel care trebuie ținut în echilibru, cu cea mai mare atenție. Necazurile și suferințele aduc dezamăgire și tristețe, dar prosperitatea poate fi periculoasă pentru viața spirituală. 

Există ingineri, politicieni, doctori, oameni cu avere și talente, oameni cu o mare capacitate de a face afaceri și cu putere de acțiune, care se află într-un pericol ascuns și subtil pentru că nu văd necesitatea stăpânirii de sine în toate lucrurile sau nu cunosc cumpătarea din perspectiva lui Dumnezeu. Nu au auzit de comorile ce se pot strânge în ceruri și nu știu ce înseamnă pacea regăsită în Cristos.

Absorbiți de interesul lor pentru comorile lumești, devin insensibili la cerințele lui Dumnezeu și la nevoile semenilor lor. Agonisesc casă după casă și pământ după pământ, doar pentru a se glorifica pe sine. Aleg să-și umple locuințele cu obiecte de lux și singurătatea îi înfrică. Doar că viața nu ne-a fost dată pentru a fi dedicată acumulării de bani.

După cum știi, Biblia nu condamnă pe nimeni pentru că este bogat, dacă și-a dobândit averea în mod cinstit. Nu banii, ci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Dumnezeu este Cel care le dă oamenilor puterea de a obține bogăție; iar în mâinile celui care acționează ca administrator de-al lui Dumnezeu, folosindu-și mijloacele în mod altruist, bogăția devine o binecuvântare, atât pentru cel care o deține, cât și pentru lume.

Ce frumos ne încurajează Pavel în epistola întâi către Timotei: „Îndeamnă-i pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele!  Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa încât să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie, ca să apuce adevărata viață!”

Ar trebui să ne rugăm și să căutăm înțelepciunea lui Dumnezeu pentru a ști cum să ne adresăm acestor persoane, pentru a le sensibiliza sufletele prin fapte și credință vie, pentru a le arăta Cuvântul Scripturii și a le prezenta pe Isus. Prin puterea Duhului Sfânt, pot fi îndemnate să aplice principii biblice în viețile lor.

Știi și tu, adesea se solicită rugăciuni pentru cei care suferă de boli sau trec prin neajunsuri, dar rugăciunile noastre sunt necesare chiar și pentru cei cărora le-a fost încredințată prosperitatea și puterea de influență!

Toți avem nevoie de adevărul Evangheliei.