O viață transformată

Mi se pare mie sau multe lucruri se desfășoară într-un mod prea alert, accelerat și nimicitor? Îmi pare grav dacă s-a ajuns să se achiziționeze cantității enorme de cărți vechi sau rare, din toată lumea, de către mari companii (nu pot da nume, dar găsești info pe Internet) ca mai apoi să fie scanate de inteligența artificială și distruse. Nu știu cât de bune au fost sau sunt acele cărți, sau cine stabilește standardul acesta…

În cei zece ani de practică în domeniul psihiatriei și consilierii psihologice, mi-am dorit mereu să mă dezvolt profesional și să cunosc cât mai multe despre cum pot ajuta omul din fața mea, fie că era pacient sau o echipă de profesioniști sau un străin. Deci am citit mult. 

Biblioteca mea a crescut odată ce m-am măritat și încă am cutii pline cu manuale și cărți despre terapii, consiliere, tehnici de auto-ajutorare, leadership și despre “cum să…”. Tematicile lor sunt la fel de diverse: comunicare, limbaj, etică, doliu, autism, schizofrenie, reabilitare, diagnostic, tratamente, tulburări, abandon, relații, sociologie și altele asemenea. 

Unele lucruri învățate le-am aplicat cu mai mult sau mai puțin efort și succes, ca mai târziu să constat că apăreau teorii după teorii, carte după carte. Nimic nu e chiar atât de nou și inovator! Bine zice autorul Eclesiastului: “Ce a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.” Fiecare teorie și carte se inspiră din altele, mai presără ceva exotic și voilà, “aceeași Mărie cu altă pălărie”.

Să nu mă înțelegi greșit: fiecare carte e scrisă într-un stil care prinde la anumiți oameni, deci e bine că există cărți și că omul se informează. Însă un gând care m-a tot apăsat anul acesta este: de ce nu se îmbunătățesc lucrurile dacă avem atâta maculatură cu informații, teorii și tehnici? 

De ce nu sunt mai puternice relațiile dintre soț și soție? 
De ce nu prosperă organizațiile mici? 
De ce urmează o altă generație coruptă și slăbită? 
De ce se resimte mai multă ură între oameni? 
De ce avem acces la învățarea limbilor străine, dar dialogul rămâne ineficient? 
De ce liderii aleg binele propriu în detrimentul binelui întregii echipe? 
De ce crește numărul persoanelor cu dizabilități mentale? Sau de ce primește omul, tot mai multe și tot mai devreme, diagnostice?
De ce a devenit creșterea copiilor mai greoaie, acum când avem atât de multe și diversificate resurse?
De ce atâta carte și totuși e lipsă de cultură și de valori?

(Mi s-a adunat tolba cu “de ce-uri”!)

Răspunsul pe care l-am găsit este că ne-am îndepărtat de Dumnezeu, de onorarea Lui, de Cuvântul Lui și de aplicarea învățăturilor date de Cristos. Omului îi lipsește tot mai mult frica de Dumnezeu, reverența, dragostea față de Dumnezeu și ascultarea, recunoașterea păcatului și nevoia de iertare, și căința care determină o schimbare vizibilă. 

După ani de studii și practică, inima-mi este răscolită și, deși vrea să se agațe de ceea ce știa (sau credea că știe), nu vreau să o mai las acolo. Cultura actuală, standardele oscilante ale lumii, firea omenească, amăgirea și capcanele răului stimulează haos, confuzie și imaturitate.

Oricât de multă calmare, alinare sau perspectivă ar oferi o carte, un terapeut sau un “expert în umanitate”, acestea sunt trecătoare, pier repede. Și de ce ne-am baza trăirea pe concepțiile pline de jucată și limitate ale unui om? În schimb, adevărul Scripturii transformă inima treptat și sigur. Doar Dumnezeu ne poate da pacea, mângâierea și siguranța după care tânjim. 

Dragă cititoare, hai să nu ne mai luăm după chipul veacului acestuia, ci să ne transformăm prin înnoirea minții, ca să putem deosebi care este voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită — după cum ne îndeamnă apostolul Pavel. Și cum facem asta? Depinzând întotdeauna de sfatul lui Dumnezeu. De Cuvântul Lui pentru noi. 

…

Da, există o Carte care este cea mai bună carte.